 KanonMembruDin: iasi
Postari: 36
|
|
3. LUCRURI NOI
O dimineata posomorata. Norii grosi de pe cer amenintau cu batai de ploaie, cerul fiind bosumflat peste masura,caci vara il parasise dintr-o data. Apa oceanului era si ea nelinistita, uneori furioasa de-a binelea. Pasarile nu mai aveau chef sa cante, altele se pregateu pentru calatoria vietii lor. O vrabie statea nemiscata pe o creanga de stejar,cu capusorul tras adanc sub ea, lasandu-se biciuita de vantul usor nervos si rece. O alarma de ceas rasuna enervant de tare, aproape ii provoca o migrena lui Daya. Obosise strasnic in seara precedenta, Yno facand legaturi,nu de prietenie, cu ceilalti caini din paza colegiului. Cu niste cearcane uriase, care ii scoteau sinistru de tare in evidenta ochii cenusii, cu un iris aproape alb, cu un par ciufulit intr-un hal de nedescris, se pare semn ca n-a dormit prea bine in noul pat, Daya, miscandu-se ca o bunicuta centenara, se da jos din culcusul cald. In noaptea precedenta nu putuse descoperi toate coltisoarele mini-apartamentului, tot cee ce dorea la momentul respectiv era sa adoarma cat mai repede. La prima vedere, totul i se pare normal, curat, aranjat cu gust. Ceea ce o lasa uimita era panaorama ce se deschidea de la fereastra uriasa, o panorama cam trista: ceata, multa ceata.
Casca,se intinse ca un pisoi, isi scutura picioarele si mainile sa scoata parca somnul din ea si apoi incepe sa faca miscare. Dezmortindu-se, parca reimprospatata, fugi spre baie, direct sub dus. Yno in acest timp ii urmarise fiecare miscare, leganundu-si coada. Dori si el un dus, insa Daya nu uita faza cu hamaiturile, inchizandu-i usa in nas. Astepta linistit, cu botul pe labe aparitia stapanei lui dragi.
Dupa 10 minute, Daya radia. Vedea acum totul mai clar, ceata de pe ochi disparuse, pofta de descoperire revenise. Deasupra patului, pe biblioteca suspendata, un radio dragut astepta o atingere de buton pentru a emite unde si note prin incapere. Muzica invalui camera, cu peretii alb crem, cu un tavan fals, inconjurat de neoane albe acunse. langa fereastra cu jaluzele verticale actionate automat, un fel de palmier radia de viata. In mijlocul camerei, patul urias, jos, era acoperit cu lenjerie maronie, satinata, acum sifonata ca dupa o hora nebuneasca. In fata patului trona pe un perete un LSD sclipitor, incadrat de niste boxe subtiri si lungi, negre. Pe pardoseala, parchet laminat de culoare maronie,spre negru, o masuta joasa oferea o telecomanda subtire si micuta...ba nu,asta e telefonul aruncat de Daya...telecomanda? nu este disponibila momentan!
Un tatami crem era asternut langa pat, pe el linisitindu-se un papucel roz pufos,din partea casei! ROZ!!! Daya facu niste ochi mari, socata fiind la amintirea unei faze petrecute in noaptea precedenta. Moarta de somn, impiedicandu-se de ceva pufos, neinteresand-o ce este, comportandu-se ca o copilita cu o papusa, lua un papuc din acela si dormi cu el,imbratisandu-l strans, moliciunea lui aducandu-i un somn rapid.
"Se pare ca am dormit cu rozaliul asta!...Geeez!"arucand frumuselul de papuc din pat cat colo. Simtindu-se parca umilita, da buzna in bagaje, scotandu-si colectia neagra de haine, un ranjet de satisfactie aparand pe chip. Isi alege dintre haine ceva dragut, negru evident, si fugi in baie sa se schimbe.
Ora 10. Printr-un speaker, vocea directoarei se auzi, invintandu-i pe toti studenti la intalnirea cu toti elevii si profesorii.
10:30-Sala in care se mai adunara in seara precedenta era plina din nou. Intrunirea ar fi trebuit sa aiba loc afara, insa vremea nu era de aceeasi parere, ameninta ploaie si frig. In sala, de aceasta data fiind asezare scaune ca la un cinema, tinerii isi ocupara locurile. Multi inca mai cascau, altii curiosi: toata lumea se va prezenta lumii.
va urma...
_______________________________________
i'm so lucky that i'm not a dog!
|
|
