Antikku
Administrator
 Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 664
|
|
Personaje: -Jennifer -personajul principal-16 ani, Romanca, dar locuieste in Franta, studenta la Academia de Politie pentru Contrainformatii(spionaj), are suflet de copil, optimista, vesela, glumeata…destul de inalta, frumoasa, multi o indeamna spre modeling, dar ea si-a ales spionajul, pasiunea ei de cand e mica, indrazneata…nu prea mult, are parul lung si saten,de la un timp i se intampla multe lucruri ciudate, si nu mai e asa de vesela, e mai rationala si serioasa, si de la 5 ani se antreneaza pentru a deveni cea mai buna patinatoare din lume, a luat multe premii la nationale si internationale, dar pentru ea, patinajul, spionajul si prietenii reprezinta totul.
- Kimberly-Colega lui Jun, fac parte din aceeasi echipa, sunt foarte bune prietene, frumoasa, indrazneata, adora cariera ei si sa traiasca viata clipa de clipa, parul lung .
- Gemenii Kaulitz, Bill si Tom, cantaretzi internationali, si in rest…se stie...
- Gemenii Collin, Andrew si Chistopher, colegi de echipa cu ele, dar ei sunt la birou, nu pe teren, decat daca au mare nevoe de ajutor, le ajuta in misiuni cu informatii, si le trimit ceea ce le trebuie(avioane, masini…etc).
- Nicholas Jackson, seful academiei.In curand va deveni seful grupei, dar la o institutie privata.
-viata de spion-
Academia de spioni era pe malul marii. De obicei, viata de spion era foarte usoara, atunci cand aveai liber, dar atunci cand erai in misiune trebuia sa fii cat mai precis, mai fidel si mai special. Toate astea cereau o daruire misiunilor, si nu oricine putea sa le duca la capat.Dar pana acum fusesera doar teste, si urma perioada examenelor finale, in care se stabilea cine devenea spion adevarat, si cine pleca.
Jun: Kimberly! Kim!!!Kiiiiiiiimmmmm!
Kim: Daaaa…eram la baie.Ce e?
Jun: Haide, sau afisat examenele, trebuie sa mergem sa vedem ce caz o sa luam, apoi sa asteptam un telefon de la director, ca sa nil explice.
Kim:Ok!Vin in 5 minute, ma imbrac si vinnnn!
Peste 30 min.
Kim:Sunt gata.
Jun: De ce mereu cand zici 5 minute vii in 30 minute?
Kim: Pai asa sunt eu…de obicei nu pot alege cu ce sa ma imbrac.
Jun: Ok. O stai…suna telefonul.Alo?!
Jun: Da domnule!Sa traiti domnule!La revedere domnule!
Kim:Cine a fost? Ce tia zis? De ce ai vorbit asa?Directorul cumva?
Jun: Da!In birou pentru o misiune.
Kim:Mia placut! : (si o imita : Da domnule!Sa traiti domnule!La revedere domnule!)
Jun: O bine, gata.Haide, sa ne grabim.
In biroul directorului.
Directorul:Bine ati venit, va rog luati loc. Vam chemat, dupa cum stiti, pentru o misiune. De data asta una adevarata.
Jun: Adevarata?!
Directorul a! In urma cu 1 saptamana, un anume cantaret de mare faima, a disparut.
Kim: Dar de ce…si unde…?!
Directorul:Asta trebuie sa aflati voi. Astea sunt ustensilele voastre. Aveti grija, este prima voastra misiune, si este grea.Dar alti spioni nu au putut sa o duca la capat.
Kimaca altii nu au dus-o la capat, de ce ati apelat la noi?
Directorul: Un motiv este ca sunteti cele mai bune studente, altul ca aveti spionajul in sange de la parintii vostrii, iar altul ca tot aveti un examen de dat! Acum, locatia este in Germania, veti ajunge acolo cu un avion, si veti fi primite de fratele baiatului.Mult noroc.
Dupa ce s-au schimbat, au plecat spre Germania.
Kim:Ce crezi? Tot adolescent aiurit ?
Jun: Asa cum esti tu?No…nu stiu nimic, in curand o sa aflam mai multe, ia zi cum imi sta cu costumulul asta?
Kim:Pai, arati…bine!
Jun:Ms!Si tu!!!
Peste cateva ore, au ajuns.
Kim:Wow…ai mai fost vreodata in Germania?
Jun:Nu…dar imi place...
O persoana: Buna! Sunt cel care va preia, fratele celui care a disparut.Sunteti Kimberly si Junipher?
Kim: Da!Eu sunt Kim!Ea e Jun!Ma bucur de cunostinta.
Tom:Eu sunt Tom. Sa mergem la hotelul unde veti sta.
La hotel.
In fata cemerei.
Tom:Aici veti sta.Eu sunt la camera alturata, pentru ca maine dimineata la 6:30, va trebui sa mergeti la birou.
Kim:Ok.Dar, stai totusi cu noi, am vrea sa-ti punem cateva intrebari.
Tom:Vin imediat. Acum nu o sa avem timp destul, pentru ca intr-o jumatate de ora se serveste masa, dar dupa aceea, daca nu sunteti obosite, putem discuta.
Kim:Ok. Vino la noi, dupa ce te schimbi, mergem impreuna la masa.
Dupa ce Tom a plecat.
Jun: Weah…ce zi! Abia astept sa incepem cazul.
Kim:Acum pot sa te intreb de ce crezi ca a disparut?
Jun: Da!Cred….cred ca, poate ca pentru ca nu se intelegea bine cu familia, sau ca la inebunit celebritatea, sau…pentru ca l-a furat cineva...
Kim: Wow…eu ma gandeam ca pur si simplu a plecat intr-o padure…dar…e…nu stiu…e un caz ciudat…de obicei trebuia sa spionam ca sa aflam informatii…nu sa investigam disparitia unei vedete.Oricum, eu ma schimb, tu?
Juna!Nu vreau sa atragem prea mult privirile necunoscutilor, sa dam de banuit.
Dupa 20 minute.
Tom bate la usa.
Jun: Intra.
Tom:Sunteti gata fetelor?
Kima.
Iau cina si apoi se intorc in camera la fete.
Jun: Ok!Sa incepem.Ziceai ca esti fratele lui?
Toma!Suntem gemeni.
Kim:PERFECT!
Jun: Deci, acum cat timp a disparut?
Tom:Acum 1 saptamana.
Jun: Ok. Unde erati cand a disparut?
Tom: Eramm in vacanta, la munte. La ski. E ultima zi.Trebuia sa plecam.El a zis ca se duce sa se mai dea odata cu skiurile, si nu sa mai intors.Atunci…(ii dadura lacrimile)…au inceput cautarile.Dar nu lam mai gasit.Dar stiu ca exista…simt asta…nu a murit…stiu…
Kim:Tom…o ssa-l gasim.O sa cautam si o sal gasim.Nu ne lasam pana nul gasim.
Tom:Asa au spus si ceilalti…dar cred ca veti reusi, aveti ceva special…
Jun: Crezi asta?
Kim: Esti…poate e adevarat.
Jun: Si…vrei ca maine sa mergem acolo unde va dadeati cu schiurile?
Tomesigur.
Junestul pentru seara asta.Poti sa mergi sa te culci.
Dupa ce a plecat Tom.
Kim:Chiar crezi…ca-l vom mai gasi?
Juna!Vom face tot posibilul.Dar trebuie sa ne grabim.
A doua zi.
Tom vate la usa.
Kim:Intra.
Jun:Noi suntem gata. Mergem?
Tom:Asa? Imbracate asa???
Kim:Tom, costumele astea au ceva special care ne face sa nu ne fie frig in ele indiferent de temperatura.
Tom:Sunteti ciudate.
Jun:Suntem spioni Tom.Avem la indemana arme secrete,arme taioase si bombe, pentru orice eventualitate.Dar ia zi, este departe partia de cabana?
Tom:Nu. Este chia langa.
Kim:Am inteles.Spre cabana.
Peste 4 ore de mers, intr-un ritm total plictisitor, am ajuns.
Kim:Nu cred ca mai rezistam un minut.
Jun:La intoarcere conduc eu.
Jun:Asta-i cabana la care stateati?
Toma!
Kim:Mhm…nu pare nimic ciudat.Sa mergem in jos, poate a cazut zapada peste el…
Tom:Nu…cred…e puternic…
Jun:Nimeni nu se lupta cu vremea, si e foarte frig, termometrul arata -10 grade,nu stiu ce sa spun Tom, sper sal gasim macar si mort
Tom:Nu spune asta!
Kim:N-a vrut sa spuna asta.Si ii da un cot lui Jun.
Au incercat sa il mai caute, inca doua saptamani dupa asta, dar fara rezultat.Tom nu-si pierduse sperantele dar…Jun,incearca sa-l aduca cu picoarele pe pamant.In schimb, Kim, mai sufletista, incearca sa-l cnsoleze…Intr-o noapte, in timp ce erau la hotel, discutau…fetele se pregateau sa plece, defapt, plecau chiar in dimineata urmatoare.
Tom:Stiu ca exista, ca se afla undeva, simt asta.Si o sa-l gasesc, cu sau fara ajutoare, daca el moare, mor si eu.
Jun:Nu. Tom, trebuie sa accepti adevarul.Bill nu mai e.Dar in momentul acela, exact dupa ce terminase de spus propozitia, lesina.
Kim:Jun!Juuun!Jun ce ai?!?Tom, repede chiama salvarea.
Tom:Alo?!Suntem la hotelul x, si o fata a lesinat, va rugam sa veniti c at mai repede la adresa yx. Cat se poate de repede.
Kim:Of…Tom, ajuta-ma sa o pun pe pat.Si incerca sa o ridice.
In curand veniii salvarea si peste cateva ore, Jun se trezi, intr-o camera alba, cu Kim si Tom pe marginea patului.In mani avea perfuzii, si nu putu sa faca nici o miscare.
Jun:Bill…Extraterestrii…Kim…Tom…
Kim tresari:Ce ai spus?
Jun:Bill, cred ca stiu unde este…
Kim:Ce???
Tom:Ce ai spus?Sti unde…
Dar Kim il intrerupse, facandu-i semn sa taca.
Jun:Am avut…un vis…defapt…o viziune…nu stiu daca e adevarat.Am visat a ma aflam la…bordul unei nave…dar nu o nava de apa, nu un vapor…ci o nava extraterestra…totul era verde…dar, eram intinsa pe un pat de 1 m inaltime.Cateva ciudatenii, verzi….putin transparente…ma analizau.Mi-am inchis usor ochii…am crezut ca un vis.Dar i-am auzit vorbind.Vorbeau o limba ciudata, din care nu am intels nimic.Dar, aveam sa aflu mai taziu ce se intamplase…ce aveau de gand sa faca…Unul dinre ei, se apropie de mine si incepu sa vorbeasca in frantzeste:
"Exraterestrul:Bun venit pe nava noastra.Suntem martieni, si da, noi l-am rapit, cum ziceti voi pamantenii pe Bill Kaulitz. Dar, nu intelege prin rapire, ca iam fi facut ceva rau, este in perfecta stare.Vrem ceva, ce seful nostru a pierdut cu mult timp in urma intr-o galaxie indepartata.Si, cum numai tu ai putea sa ne aduci ceea ce vrem, l-am rapit pe el.
Jun:Stati.De unde stiati ca eu o sa iau cazul?Si in plus, lau mai avut si altii…
Extraterestrul:Pai, erai singura care reuseai sa-l rezolvi, iar directorul tau stie asta.Acum.Daca vrei ca Bill sa mai scape cu viata de aici…uite harta, unde va trebui sa gasesti smaraldul albastru.Cand vei pleca in calatorie, si pe parcursul calatoriei vei sti mai multe, eu ti le voi tranzmite.Atat am avut de spus, acum te vei trezi…si…" Si m-am trezit, aici…la spital…
Kim:…
Tom:…
Jun:…mergem acasa…
Tom:Merg sa vorbesc cu doctorul, sa vina sa-ti scoata aceasta perfuzii…
Dupa ce Tom a plecat…
June ce am atatea perfuzii in mana?
Kim:Jun…can ai lesinat…m-am speriat…iar cand a ajuns salvarea…tu nu mai puteai sa respiri…si…
Jun:A fost chiar asa de rau?
Kim:A trebuit…ma rog…
O asistenta venii si-i scoase perfuziile, apoi plecara spre hotel.
Tom:Cred ca…ar trebui sa ne luam la revedere.
June ce?
Tom:Azi trebuia sa plecati…nu?
Kima…
Jun:Nu…Nu mai plecam.Si Tom…cred ca m-am purtat ciudat si urat cu tine…scuze…nu eram in apele mele…si acum, cred ca ar trebui sa facem cunostinta mai bine…Adica…la hotel…stai cu noi da?Adica…ma refeream pana diseara…cand…plecam in cautarea lui Bill….
Tomesigur…ce ai spus???Diseara plecam…unde?
Kim:Hm…pai…Jun…mie nu imi raspund…poti sa incerci tu?
Juna…deci…si se indrapta spre un alt colt al camerei…Alo…As dori cu Andrew, daca se poate…
Centralistaa imediat.
Andrew(Andy): Da.Cine este?
Juny:Andy, sunt eu, Jun.Avem nevoe de un avion privat, si vreau sa veniti voi cu el.Vreau sa le spuneti tuturor, in afara de sef, ca suntem intr-o vacanta.Acum incepe adevarata misiune.Vreau sa va grabiti.Si luati toate masurile de precautie, va fi o misiune, foarte grea, si periculoasa.Luati rezerve de mancare, are, si vesti de salvare.Si mergi in camera mea, si iami toate hainele anti frig si caldura.
Andy:Am receptionat tot.Venim peste o ora.Ne intalnim la aeroport.
Jun:Ok.Ne vedem acolo.La revedere.
Jun, se indreapta grabita spre Tom si Kim, care disutau.
Jun:Veniti.Trebuie sa ne luam bagajele, de la hotel, ei ajung intr-o ora.
Kim:Ei?Vin amandoi?
Juna…va fi periculos…
Tomaca imi permiteti...Cine vin?
Jun:Gata Tom.Nu mai vorbi asa cu noi.Nu suntem doamne.Vreau sa vorbim ca niste adevarati prieteni.
Kim:Vin cei doi gemeni cu care suntem in echipa…cu ei vom merge in misiune.
Juna dar…Tom…stiu ca nu vei accpeta dar…e prea periculos…nu poti sa…
Tom:Nu voi accepta asa ceva…Trebuie sa vin…
Jun:Stiu.Dar...
Kim:E…foarte periculos.
Tom:Nu-mi pasa.Daca Bill moare…mor si eu.
Junaca mori tu…cariera noastra e distrusa…si…
Tom: Inteleg…dar promitetimi ca o sal aduceti, viu sau mort.
Juna…sper sa avem noroc e o misiune ciudata…
Intre timp au plecat spre hotel si-au luat bagajele, apoi la aeroport.
La otel, si-au luat la revedere de la tom…si a plecat.
Kim:Bine.A, uite, au sosit gemenii.Hai sa mergem.
Andrew:Hey…salut.Nu ne-am mai vazut de mult…ce-ati mai facut…
Jun:Andy.Mi-a fost dor de tine…Chriss…ce mai faceti baieti?Pregatiti pentru o misiune crancena?
Chrissa Jeny.
Jun:Chriss, nu-mi mai spune Jeny!!!
Chrissa Jeny.Cum zici tu Jeny!
Jun:Off…las-o balta, tot nu o sa ma lasi.Chrisssyyy!!!
Cand Chriss era sa-i raspunda cu aceeasi moneda intervenii Kim.
Kim:Hey, incetati!!!Voi doi nu o sa terminati niciodata!!!
Andy:Pai, asa sunt ei.Bine ca noi doi nu facem asa…(si o gadila putin…)
Kima!Ma rog.Sa mergem baieti!N-avem timp.
Chrisseci?Unde mergem doamnelor?
Jun:Sa urcam la bord apoi va povestesc totul.
Urcara incet scarile "Centauriei"--->nava care merge cu o viteza mai mare decat cea a luminii. Jun, deveni din ce in ce mai ganditoare…apoi scoase o harta, veche, si o puse pe o masuta.Se asezara toti in jurul mesei, iar Jun incepu:
Jun:Am avut un vis…(povesti visul)…acum:Mergem..intr-un…alt…univers…Andy, porneste motoarele…plecam in Kwotwoda.Acolo, vom gasi ceea ce vrem, sper...
Andy:Am intels.
Jun:Bine.Acum, Kim, ia comanda la directie.Iar Chriss, stai aici.
Kim si Chriss:Am inteles.
Aici dati clik, si nu luati in seama continuati sa citit ascultand melodia.
Dupa ce fiecare isi ocupara posturile.
Jun:Ati luat tot ce v-am spus?
Chrissa.Si ia zi…Esti asa sigura de reusita?
Juna.Sunt sigura…suntem o echipa si vom reusi.Impreuna vom duce totul la sfarsit.
Chriss:Sa mergem si noi, nu pot sa piloteze singuri un avion, Kim si Andy.
Jun:Sa mergem…
Dupa cateva ore de mers linistit si monoton, au iesit din acest univers, si s-au indreptat spre Kwotwoda.
Jun:Si acum tinetiva bine, mergem in necunoscut.Trec usor dintr-o alta galaxie, dar un soc puternic ii face sa-si piarda respiratia pentru cateva seunde.Dupa 5 minute totul a revenit la normal.
Jun:Sunteti toti bine?
Ceilaltia.
Jun:Perfect pentru ca am ramas fara combustibil, l-am pierdut pe tot la trecerea dinre lumi.Ati luat rezerve?
Andya.
Jun:Nu avem cum sa punem acum, va trebui sa aterizam fortat pe aceasta planeta, care din cate im dau seama e cea care ne trebuie noua.Ne prabusiiiim!!!
Dupa aproximativ 20 de minute de groaza, avionul plutea usor spre pamant.Era ca si o forta ce il prinsese si il tragea lin ca pe un fulg…Dupa ce iesira din avion…
Kim:Sunteti toti bine?
Andy:Eu…Chriss…da…si tresari dintr-o data…Jun!
Chriss:Unde e Jun???
Kim:Repede sa vedem daca e inauntru.
Chriss:Jenyyyyyyy!
Kim:Juuuuuuuuun!
Andy:Juuuuun!
Jun, cu o ultima suflare, incerca sa scnceasca un mic sunet: Aaaaahhh…a…ai..aici…s…dar se prabusi, ca moarta…
Chriss:Kim…aici, aici e!Kiiimmm!
Jun:Terminati, Kim e ranita, repede aduceti echpamentul de prim ajutor!
Kim incerca sa se ridice.
Andy:Esti ranita…
Kim:Putin…doar ca trebuie sa stau intinsa…nu ma mai ridic…
Jun, se indrepta spre Kim cu pasi grabiti imediat ce vazu ca era treaza, la fel si Chriss si Andy.
Jun:Te-ai trezit!!! Strangand-o puternic in brate. Esti bine?
Kim: Da…Si as fi si mai bine daca tu nu m-ai mai strange asa de tare!
Jun:A…ok.Scuze.
Kim:Nu nimic.In timp ce-si freca gatul de parca ar fi fost legata foarte mult timp cu o franghie.
Chriss aduse un pat mobil, iar Andy se grabi sa monteze un cort.Jun, impreuna cu Chriss, o pusera pe Kim pe patul mobil, si o acoperira cu o patura…apoi mersera si se asezara pe o stanca, incercand sa afle unde mai exact au aterizat…daca se poate spune aterizat…
Se pare ca erau pe o parte a acestei insule sau continent, langa o mare…
Marea vesnic schimbatoare, in oglida careia se reflecteaza cerul cu alte nuante la fiecare ceas, incanta ochii caprui ce ardeau ca un foc negru, dornici de gasirea destinului...
Jun:Crezi ca e insula sau continent?
Criss:Nu stiu…
Andy: Cum….nu sti? Este un continent numit Kwotwoda. Este al treilea continent facut pe aceasta planeta. Toate cele 24 de continente de pe aceasta planeta au fost facute una cate una si numerotate in functie de ordinea in care s-au facut. Cum am spus, deci acest continent, adica Kwotwoda, este al treilea. A fost facut de catre regele Morintus, regele care a facut toate cele 24 de continente. Aici se afla lacul Farmemedickue. Este singurul de pe toata planeta. Iar numeel sau i-a fost dat astfel pentru ca este singurul lac care poate vindeca fiintele si din carev se pot face medicament. Si… dupa cum stiti, in aceasta limba Farmemedickue inseamna vindecare, puritate si decizie. In aceasta situatie vindecare. De aceea am aduso aici pe Kim. Chiar nu credeam ca o sa uitati. Kwotwoda……lac de vindecare……Farmemedickue…. Ma rog.
Criss:Hei……. Dar de unde sti tu toate astea?
Kima…
Andy: Cu o zi inainte de a pleca in misiune am facut niste cercetari mai amanuntite. Nu mai tineti minte ca v-am spus si voua?
Criss: Nu….Dar unde ai gasit atatea informatii?
Andy: Pai mai intai am cautat la biblioteca. Acolo am gasit multe carti……saptamana trecuta….. Se vandusera cand m-am dus eu….Iar apoi m-am gandit sa fac o cautare in dosarele academiei, care sunt tinute foarte bine in biroul directorului….
Criss: Oao! Si cum ai reusit sa iei dosarele?
Andy: Pai…….
Criss: Pai!
Andy:Pai I le-am cerut pur si simplu directorului.
Criss: Si ti le-a dat?
Andy: Pai…da….Mai intai m-a intrebat pentru ce imi trebuie si apoi i-am spus ca …
Jun: Gaaata! Terminati o data! De ce am venit aici? Ca sa discutam? Da’ ce, nu puteam sa discutam si pe planeta noastra?
Criss: Uff……! Acum s-a gasit si ea….. tocmai cand devenea mai interesant! Grrr!
Jun:Mergem spre lacul Farmemeckue.
Toti trei pornira catre lacul Farmemeckue. Mersera ei ce mersera si….se ratacira. In fata lor erau trei drumuri: unul care trecea printr-o pestera, altul care o lua spre mijlocul padurii si altul care o lua pe o poteca micuta si ingusta.
Criss: Eu crrred… ca ar trebui sa o luam prin padure.
Jun: Nu! Eu cred ca trebuie sa o luam prin pestera.
Andy:Gresiti amandoi, eu cred ca e mai bine sa o luam pe carare.
Jun: Nuuuu!
Criss: Prin padure!
Jun: Prin pestera!
Andy: Nu prea cred! Pe carare!
Criss: Nu!
Jun: Stooop! Uite! Mai bine o lasam pe Kim aici si fiecare dintre noi merge pe unde crede. Apoi, cel care va gasi drumul corect va trebui sa dea un semnal care sa il vada ceilalti si apoi ne vom intoarce, o vom lua pe Kim si vom merge pe drumul corect.
Andy: Nu stiu! Chiar crezi ca este o idee buna? Nu stiu daca trebuie sa ne despartim.
Jun: Nu avem alta posibilitate.
Andy & Criss: Mmm…bine!
Jun: Ok, sa mergem!
Criss o lua prin padure. Era foarte ciudat drumul. Nu era nici o poteca si el trebuia sa-si croiasca singur un drum. Frunzele copacilor erau mari si dese cu multe puncte mici si colorate pe ele. Florile erau asemanatoare cu niste ghemuri micute si pofoase facute din multe fire dese croite din matase, fiecare fir avand propria sa culoare. Iarba de desubtul picioarelor lui Criss stralucea la cea mai mica atingere ori cat de fina ar fi fost si era colorata in toate noantele de verde si argintiu. Iar, vegetatia inalta acoperea fiecare pietricica din padure de razele aurii ale soarelui, care deabia reuseau sa se stroecoare catusi de putin in umbra padurii. Pe Criss il inspaimanta acest lucru, impreuna cu sunetul greierului, ce dadea senzatia ca mergea singur in indepartatul pustiu, ii strecurau lui Criss mici picaturi de neliniste in suflet.
Deodata, sunetul greierului se opri, iar cerul se intuneca mai rau. In clipa aceea, cateva creature feminine ii iesira in cale. Erau amazoancele padurii. Semanau cu niste fete obisnuite din oras, dar, capul lor era plin de fire aurii ce sclipeau si fara lumina soarelui aproape. Ochii lor erau un pic mai mari si inauntru stralucea o bila mare si albastra ce iti dadea senzatia ca prn acele pupile su jucau mii de valuri inspumate. Aceste creaturi erau imbricate in niste costume cusute din frunze de rinocru. Frunzele erau mici si dese, iar printer ele se mai puteau intrevedea cu ajutorul lucirii lor firele argintii cu care erau prinse acele rochii. Ei bine, aceste amazoance se zice ca erau foarte periculoase. Dar nimeni nu stie de ce pentru ca toati oamenii care s-au dus in padure nu s-au mai intors niciodata…
In acest timp. Jun intrase in acea pestera. Drumul pe care mergea ea era neted si acoperit de nisip negru. Cel mai fin nisip din intreaga galaxie. Iar in pestera nu era aceeasai temperature ca intr-o pestera obisnuita de pe Pamant. Aerul era caldut si putin cetos. Cu toate ca Jun se simtea minunat in aceste imprejurimi, ea nu putea sa vada nimic. A mers ce a mers si….. deodata…printer acele stanci dure printer care mereu picaturi alunecoase de sudoare cadeau din adancul peretelui, o mica luminita alba a reusit sa isi arunce razele sale sclipitoare in intunericul nedeslusit al noptii. Jun se indrepta catre luminita….si……uitanduse de mai aproape…..zari un cristal alb care parea sa contina o nemaipomenita energie in el. Exact atunci Jun auzi sunetul pasilor cuiva. Ea se ascunse bine dupa un perete de stanci. Dupa cum spusese si Jun, chiar se apropia cineva… atunci…… o creatura fermecatoare ce semana cu un inger isi facu aparitia. Uimirea lui Jun fu nedescrisa la vederea acestei creaturi. Semana cu o fata….. dar…… era toata scaldata in lumina alba ce o raspandea chiar ea…. parul sau lung era negru ca abanosul si lucea insotit de nemaipomenita frumusete a acesteia…. iar sclipirea din ochii sai parea sa fie asemanatoare cu cea a cristalului. Aceasta fiinta raspandea, ca si cristalul, o nemaipomenita energie ce o facu pe Jun sa se simta confuza in apropierea acestei puteri. Acum ea nu mai avea nici o indoiala ca acel cristal ii apartinea. Intradevar creatura lua cristalul si…….ceva nemaipomenit se intapla…… in momentul in care fiinta atinse cristalul o lumina puternica invalui aproape toata pestera. Parca o raza de luna intra prin tavanul de piatra atras de acel ,,inger”. Acea raza o ridica in sus…. spre a-i da mai multa stralucire. Creatura aceea era legat de acel cristal, ii apartinea pe deplin… si poate chiar viata ei depindea de asta. raza de luna disparu dupa putin timp, iar creatura atinse cu talpile sale fine nisipul pesterii. Coplesita de aceasta magie atat de puternica, Jun lesina pe jos, facandu-se vazuta de creatura.
In acelasi timp, Andy mergea linistit de mult timp pe acea poteca. Fara nici o problema. Nu ca ceilalti, adica Jun si Criss.
Creatura ce aparuse in fata lui Jun, se apropie de fata, si o lua in brate.Parea ca are o putere nemarginita, deoarece o lua ca pe un fulg…Apoi lumina devai foarte putearnica, iar Jun intra iarasi intr-o stare de plutire si de incostientna.
Dupa cateva ore se trezi intinsa pe un pat inalt si alb.O lumina puternica, tot alba, vroia sa-i intre cu orice pret in ochi.Incerca sa deschida usor ochii, dar dupa cateva secunde, ii inchise la loc.Mai incerca odata.Deschise ochii, dar acum vedea mai clar.Se ridica usor in picioare, cand dadu fata in fata cu fata imbracata in alb pe care o vazuse in pestera.Fata parea mult mai alba decat in pestera, dar lumina era mai slaba.Era cu cativa centimetri mai inalta ca Jun, parul era la fel de lung, iar ochii semanau cu doua luminite aprinse in toiul noptii.
Fata :Ce cauti aici? Cum ai ajuns aici?
Jun:Eu…caut…Smaraldul Albastru…
Fata: Esti cumva…Jennifer?
Jun a…
Fata:Tatal meu…imparatul…mi-a spus ca vei veni…dar credeam ca…
Jun: Nu am putut ateriza normal…
Fata: Presupun ca la trecerea dintre lumi ati observat vi s-a terminat combustibilul nu?
Jun: Da…de unde sti?
Fata: E doar o iuluzie…
Jun: Iluzie?
Fataa. Defapt toti cei care nu s-au mai intors au avut impresia ca li se opresc motoarele…apoi au avut…au disparut…
Junar…din ce cauza?
Fata:Vezi tu…planeta noastra e inconjurata de ceata…e o ceata foarte groasa, care nu permite trecerea niciunei nave sa treaca prin ea…
Jun: Si…
Fata: Nu trebuie sa aflii mai multe.
Jun: Bine…dar…cum te cheama?
Fata: Sunt Lorriane-Karra.
Jun: Am…venit dupa Smaraldul Albastru…mi s-a aratat in vis un extraterestru…
Karra: Stiu…dar asa ai vazut tu. Era defapt un Kwodwodian. A trebuit sa-ti spuna. Nu ai venit singura aici, ti-am transmis de fiecare data mesaje telepatice, dar era ca si cum tu ai fi gandit asta.
Jun:Asta explica faptul cum ca am ajuns aici.Am vrut sa o iau pe alta parte dar…
Karra: Dar nu ai putut sa nu mergi prin pestera.
Jun: Inteleg.
Karra: Ai gasit asa si smaraldul.
Jun: Cum l-am gasit?
Kaara: Eu sunt.Sunt una cu diamantul alb pe care l-ai vazut in pestera.
Jun: Deci…
Kaara ii anticipa urmatoarea replica, dar nu o spuse): Deci?
Jun: Pai…ati zis ca daca voi gasi smaraldul…
Karra: Dar l-ai gasit datorita measjelor, nu datoita tie.
Jun: Si acum?Nu ii veti da drumul?
Kaara: Cred ca ai inteles deja…
Jun: Fii te rog mai explicita.
Kaara: Nu ti se pare ca a fost prea usor sa ajungi aici?
Jun: Asta e adevarat. Dar ce se va intampla de acum?
Kaara :Mai exact…te vei intalnii cu prietenii tai. Apoi va trebui sa luati acest smarald din mine.
Jun: Din…tine?
Kaara: Da.
Junar…cum?Asta inseamna sa…te omoram?
Kaara: Nu. Inseamna sa gasiti pestera in care eu te-am gasit pe tine, singuri, dar sa nu uiti asta, drumul va fi sters din mintea ta, cel pe care l-ai parcurs acum.
Jun: Dar…asa nu-l vom mai gasi niciodata…
Kaara: Pe pamant oricat ar trece aici, vor trece doar 3 saptamani.Oricat de mult ve-ti sta aici.Acum ca sti cum arata…poti pleca...
Jun:Si tot nu stiu cum sa…
Dar nu-si termina fraza de zis ca iarasi aparu acea lumina puternica, iar Jun se trezi impreuna cu toti ceilalti in nava.
Jun:Baieti, sa va povestesc ce sa intampla…si le povesti totul de-a fir de par…
Kimeci…in concluzie…
Andy:O sa o luam..
Chrisse la capat…
Jun:Nu e vina ea…nu am avut ce face…uativa bagajele…plecam…de data asta nu ne mai despartim…si incepem cautarile prin aceasta padure…
Din bolta ciuruita de umbra neagra-verde, alcatuita de crengile brazilor imbratisate sus de tot, ca prin o sita deasa, se cerneau in linistea larga a padurii picaturi de cer albastru.Din pieptul pasarilor, tasneste cantarea aceea putin ca un planset, putin ca o chemare spre pierdere…Dintr-un tufis, ca dintr-o hruba de intuneric, rasarea, neclintita, ca taiata din lespede, o caprioara cenusie, intr-o miscare gingasa de oprire. Era atat de rapitoare aceasta priveliste incat ai fi zis ca natura iti pune sub ochi o salba de margaritare pe o tava de smarald…Eternul mister al acestei privelisti angeice, e atat de supranatural, incat topeste carapacea cea mai groasa de gheata din jurul sufletelor neincrezatoare.Se aud niste zgomote neintelse dinspre partea posteriara a navei..niste zgomote ce te duc cu gandul la fantasme ala lumilor trecute...
Jun:Ce-a fost asta?
Se vede o umbra ce se apropia de ei, Jun isi pregatise pistolul, iar Kim un cutit destul de mare si foarte bine ascutit.Baietii luara si ei cate un pistol, si asteptara ca necunoscutul a se apropie.
Imediat ce aparu, Jun lasa pistolul jos, iar Kim rasufla usurata.Doar baietii ramasera pe pozitii.
Jun:E in ordine.E bun.
Persoana ramase blocata, ca si Kim, si baietii.
Chriss:Cine?
Kim: E…
Jun: Tom…
Chriss: El e?
Andy: Cum a ajuns aici?
Jun: Tom…ce cauti aici?
Kim:Cum ai ajuns aici?
Andy:E periculos…
Chriss: Nu poti ramane…
Tomar….sincer…e…cum…ea…
Jun:Stai usor.Ia loc.Povesteste tot.
Tom:Intr-o noapte…mi sa aratat in vis o fata…era alba…iar din corpul ei iesea lumina…parea a fi un inger….dar parul era foarte negru…mia spus ca aveti nevoe de mine, iar eu iam spus ca nu e adevarat…ea a continuat sasmi spuna de inatmplarile voastre, si mia spus ca trebuie sa vin cu voi…si acum…uitati-ma aici…
Jun: Frumos…deci…Kaara…asa a vrut…asta trebuie sa aiba un motiv…anume…dar care nu se stie…toate la timpul lor…
Kim: Deci…plecam?
Baietii: Da!
Tom:Unde plecati?
Kim:In cautarea smaraldului…
Jun:Sunteti pregatiti?
Totia…
Jun:Bine.
Mersera cateva ore prin padure, pe o poteca, tinand drumul drept.La tot pasul, o mana parca ii oprea in loc, pentru a vedea o lume tainica ce se destepta in singuratate. Facura un popas pentru a lua pranzul, iar pe la ora 9 seara se decisera sa se opreasca pentru a innopta.O poiana le servea drept casa, si o ploaie de petale ce au cazut din florile rozalii, ce pareau a fi patate de sange nefiresc, erau patul.O roata bizara incepea sa se contureze pe cer ca un curcubeu de cenusa...O priveliste neobijnuita incepu a se desfasura, daruita de apusul soareli…dintr-o licarire albastrie ce incepu sa resfire frunzele copacilor inalti, coltul lunei noi se ivi, lucind ca muchia unei seceri de argint.
Noaptea, ca o crizantema gigantica si-a desfacut splendoarea de la un capat, la altul al lumii necunoscute.In cateva ore, noaptea se mai limpezise iar cerul plin de stele incepu sa alunge intunericul gros.Linistea tainca a noptii, facea din toate astea un taram de vis, in care miresmele pamantului se imprastiau gandurii.
Dimineata aurita se arata printr-un nor.Padurea deja vuia de canteul pasarilor.Dupa o trezire rapida, se pregatira pentru continuarea drumului, dar un tufis mai mare si mai inalt decat celelalte, le atrase atentia.Mersera spre el, si observara ca defapt, acel tufis acoperea o gura de stanca, mai diferita decat cele de pe Terra.Se vedeau coborand inspre pamant niste lespezi de piatra sura ca si cenusa, plina de cristale, ce semanau cu niste carbuni pisati, iar picaturile de roua, abia patrunse printre crengile copacilor, nu se prefacusera inca in margaritare, si faceau ca acele diamante, foarte diferite de cele cu care se obijnuisera, sa sclipeasca in bataia luminii soarelui.
Jun, intra prima. Pamantul era alunecos. De sus, picuri de apa, ca de gheata, se scurgeau la cateva secunde.Din peretii laterali, diamantele nu lipseau. Parea o mina, creata dintr-o poveste.Oare, pe acest taram de basm, totul era perfect?Cu siguranta nu.Nimic si nimeni nu e perfect, oricat ar vrea.Noii drumeti, intrara in pestera, cu cateva lemne, aprinse in varf, drept lumina.Dar iata ca intunericul se intinde, iar flacara incepe sa se scurga, ca prful dintr-o clepsidra.Nu dupa mult timp, mai arata doar un semn de licarire, si apoi se stinse, ca prin farmec…
Se auzi o bubuitura, un troznet, si o cazatura, apoi un geamat svurt….iar din pereti izbucni o lumina destul de puternica si ciudata, incat sa vada.Atunci…o vazura pe Jun, intr-o balta de sange. Kim se repezi la ea, rupandu-si o bucata din rochie, si incercand sa-i lege gatul lui Jun, din care sangele curgea ca dintr-un rau.Gemenii, venira si ei, aducand din rucsac tot ce-i trebuia lui Kim pentru primul ajutor…Primul ajutor…putea fi ultimul…
Dupa cateva ore, Jun dormea adanc, iar ceilalti stateau in jurul ei, asteptand sa se trezeasca.
Kim se indeparata in cautarea unei ape.
Andy: Eu merg dupa ea. E plecata de 1 ora.
Chriss: Vad…nu ai stat 2 secunde linistit…si asta, nu din cauza lui Jun…
Andy: Cum iai spus?
Chriss: Termina, nu avem timp de glume.
Andy: Am plecat…
Dupa 30 minute de la plecarea lui Andy Chriss auzi o miscare.
Jun: Chriss…trebuie sa…plecati…
Chriss: Jun…teai trezit…ce bine…
Jun: Plceati…stanca se va prabusi.
Tocmai atunci intrara Kim si Andy:
Kim: Teai trezit…
Andy: In sfarsit…
Jun: Plecati…iesiti pe acest tunel, in 5 minute…stanca se va prabusi...
Kim: Nu fara tine…
Jun: Nu…lasatima aici…sunt foarte ranita…
Tom: Te pot lua in brate…
Jun: Plecati!
Chriss se apropie de ea…si ii dadu un sarut scurt…
Chriss: Mereu am vrut sa fac asta…
Jun: Plecati…din nou o bubuitura, si o stanca cazu pe ea...
Chriss: Nuuuuuuuuuu!!!
Kim: Hai, sau o sa sfarsim si noi tot asa.
Tot alergand, Chriss si Andy cazura intr-o gaura, si nu se mai auzi decat un strigat inabusit, si o lovitura dureroasa.
Tom si Kim fugira repede printre stancile mari si ascutite, si pana la urma izbutira sa iasa afara.Privira cum toata pestera se darama, si intra in pamant...
Kim: Jun…Andy…Chriss…s-au dus…toti sau dus…
Tom: Ssssssttt…macar noi suntem in viata…
Kim: Da…
Se luara in brate si statura asa cateva minute, dupa care se hotara sa plece in cautarea smaraldului.
Kim: Urasc misiunea asta…cu prima ocazie ma las de ea…si ma apuc de patinaj…
Tom: Nu cred…asta e o misiune foartze dificila…dar tu nu trebuie a faci asta…priveste partea buna…inca mai avem sansa sal salvam pe Bill.
Kim: Ai dreptate. Sa mergem.
Plecara spre locri necunoscute. Kim nusi putuse imagina niciodata ca va ajunge vreodata pe o alta planeta, sa caute o persoana. Pare ceva imaginar. Timp de inca trei luni au cautat. Poate ca ei devenisera foarte buni prieteni. Timp de 3 luni l-au cautat pe Bill. Hainele de pe ei ajunsesera niste carpe. Erau aproape niste oameni ai stancilor. Totusi, parca ceva incoltea in inimile lor, chiar daca nu vroia niciunul sa recunoasca. Trecuse mult timp, iar zilele treceau ca anii. In ultimul timp erau foarte obositi si infometati. Nu gaseau mancare, iar fructele ciudate de aici nu le erau de ajuns. Intr-o zi…
Tom: Uite…
Era un uragan groaznic. Ploaia cadea din cerul plumbur cu galeata, iar tunetele si fulgerele nu mai conteneau.
Tom: Sa ne adapostim acolo!
Si o trase de mana, abia inaintind prin furtuna cu ochii abia deschisi, pana la o stanca. Intrara in ea. Era mult mai bine, si era mai cald.
Kim scoase o paturica, singurul ustensil de dormit care le mai ramasese, si o intinse. Tom rupse pansament, totusi, aveau foarte multe ustensile de prim ajutor, si puse putin rivanol pe el. Apoi ii pansa rana de la mana a lui Kim.Intr-un moment, auzira un zgomot.
Tom: Auzi?
Kim: Da...
Tom: Asta…e…
Tom se repezi putin mai in fata, si vazu o persoana intinsa pe jos.
Tom: Cine esti??
Si il intoarse.
Tom: O Doamne!!!Bill!
Bil: T…tom?
Tom il stranse in brate.
Bill: Mai usor…
Tom: Ce dor mia fost de tine...
Dintro data se facu o lumina orbitoare, si aparu fata inger.
Karra: Era si timpul! In sfarsit, lati gasit pe Bill, ati gasit piatra. Bill e piatra.
Kim: Nui corect! Neati luat prietenii!
Kaara: Prietenii?
De dupa un colt aparu Jun, Chriss si Andy.
Kaara: E timpul sa mergeti acasa copiii…Jun, Kim, ati trecut!
Kim & Jun: Ce?
Kaara: Ati trecut testul!
Jun: Asta a fost doar un test?
Kim: Numi vine sa cred! Il omor pe sefu'!
Jun: Sa o vad!
Kaara: La revedere…
Kim: Dar..stai!
Prea tarziu. Peste cateva clipe se trezira in camera lui jun de pe pamant.
Tom: Unde…
Bill: Suntem…
Chriss: Pe pamant…
Andy: In camera…
Jun: Mea!
Directorul: Frumoasa poezie!
Jun: Senior!
Si ridica mana la tampla in semn de respect. Ceilalti, impreuna cu directorul pufnira in ras.
Directorul: Ati trecut!
Kim: Stai! Unde pleci?! Numi vine a cred ca ne-am riscat atata doar ca sa trecem un test!!!
Directorul: Testul de absolvire, sunteti ofcial angajate la firma mea. Mega-spioni internationali!
Jun: Asta-i bine…brr…ce frig e!
Si se uita pe geam.
Jun: Zapada???
Directorul( Jey) : Pai…a cam trecut timpul pe aici…
Kim: Cat mai exact? Ziceati…
Jey: Imbracati-va de gala. In seara asta va fi premierea voastra.Baieti, sunteti invitati. Gasiti costumele in baia lui Jun.
Jun: Da ce e baia mea?
Jey: Nu avem alte camere libere, asa ca tu vei dormi cu Kim iar ei doi in camera ta.
Kim: Nu vi se pare cam pervers?
Jey: ) Nu. Dar daca…
Jun: E bine asa!
Kim: Mdeah…cum sa nu…
Tom: Deci…noi mergem sa ne schimbam!
Jun: Sa nu va atingeti de vreun lucru al meu!!!
Bill: Da!
Kim: BYE baieti…
Bill: Pa…
THE END
_______________________________________
^ - ^
(◕ฺ‿◕ฺ✿ฺ )ゞ 花 ふたつ の おとめ 私のメロディー愛カム 私はアメリカのように歌うため
7フィートの¨美久
☆☆☆☆☆
|
|
